Machiajul în Evul Mediu

Machiajul în Evul Mediu

Am aflat deja că în Antichitate femeile foloseau cel mai vechi strămoș al tușului și al creionului kajal iar filozofii romani spuneau că o femeie fără „vopsea” este precum mâncarea fără sare (după Plautus). Însă cum a continuat evoluția machiajului în Evul Mediu?

După căderea Imperiului Roman, utilizarea produselor cosmetice a cunoscut un declin iar revenirea machiajului, în principal în rândul claselor superioare, nu a fost lipsită critici. Influența majoră pe care biserica a jucat-o în Evul Mediu s-a extins și la utilizarea produselor cosmetice, mai exact machiajul a fost deseori blamat, fiind considerat păcătos și imoral. Era o crimă să “păcălești” un bărbat părând mai frumoasă decât “te-a făcut Dumnezeu” și așa că într-o perioadă în care femeile erau deseori acuzate că sunt vrăjitoare și arse pe rug pentru cele mai ciudate motive, multe dintre ele au renunțat la orice urmă vizibilă de machiaj.


Un machiaj natural

Machiajul in Evul Mediu

Acelea care foloseau machiaj riscau să atragă imediat criticile, privirile disprețuitoare și acuzele celor din jur, dar mai ales ale preoților și clericilor. Cu toate acestea, o excepție de la regulile bisericești apărea în cazul în care machiajul (nu exagerat însă) le ajuta pe femei să rămână în grațiile soților, împiedicând astfel adulterul – un păcat ceva mai mare. Trebuia așadar ca doamna să fie atât de dibace în folosirea trucurilor de machiaj încât să-și oprească soțul de a fi atras de alte persoane de sex feminin din jur, însă  să nu cumva să atragă atenția sau admirația unui alt bărbat. Da, și pe vremea aceea ne luptam cu standarde duble…

Prin urmare femeile din Evul Mediu se foloseau de ceea ce aveau la îndemână pentru a-și evidenția trăsăturile frumoase, punând accent în primul rând pe un ten fără imperfecțiuni și pe obraji îmbujorați ce dădeau senzația de sănătate și tinerețe. Putem spune că în Evul Mediu s-a născut trendul „no makeup makeup look” sau machiajul foarte natural.


Tehnici de machiaj din Evul Mediu

Machiajul in Evul Mediu 2

Tenul palid era un lucru de dorit în Evul Mediu pentru că era asociat cu statutul social: dacă nu erai nevoită să muncești la câmp sau să faci alte sarcini care cereau multă muncă fizică în soare, însemna că aveai șansa să stai în interior iar pielea rămânea ca de porțelan. Câteva practici din acea perioadă sunt de-a dreptul… bizare în cel mai bun caz: unele femei foloseau lipitori pentru a „scăpa” de o cantitate de sânge și a-și face tenul mai alb. Altele foloseau un tip de proto-fond de ten, pentru care lăsau grâu la înmuiat, apoi îl scurgeau într-o țesătură și așteptau să se cristalizeze, în cele din urmă amestecându-l cu puțină apă de trandafiri pentru a-l putea aplica pe ten.

Picturile din acea perioadă înfățișează femei cu tenul alb și fără imperfecțiuni însă fără un machiaj al ochilor, așa cum vedeam la egipteni. În schimb, femeile foloseau diferite tipuri de ruj și fard de obraz pe bază de ceară de albine și ingrediente naturale precum fragi. Orice culoare care era adăugată pe față trebuia să arate atât de natural încât să nu poată detectată. Obiectivul era crearea unei înfățisări copilărești, care să inspire puritate și inocență.

Istoria ne arată că și într-o epocă dominată de controlul strict al bisericii și de epidemii devastatoare, preocuparea pentru frumos nu a fost doborâtă de rigorile vremii. În Evul Mediu, trend-urile de machiaj s-au bazat pe un ten fără imperfecțiuni, sprâncene naturale, obraji îmbujorați și buze roz pal. Un stil care în ziua de azi nici nu ne pare chiar atât de învechit.

În încheiere vă invit să vă delectați cu unul din video-urile mele preferate referitoare la makeup. Lisa Eldgridge e un makeup artist cu zeci de ani de experiență în domeniu pe care vă recomand cu multă căldură să o urmariți.